Satul Cenac, raionul Cimișlia – vatră de istorie, tradiție și frumusețe naturală.
Satul Cenac, raionul Cimișlia – vatră de istorie, tradiție și frumusețe naturală.
Cenaclul este mai mult decât o localitate – este o vatră de viață și istorie, unde trecutul se împletește firesc cu prezentul.
1466
Movilele funerare de pe moșia satului
Pe actuala moșie a satului s-au păstrat trei movile funerare, mărturii impresionante ale istoriei vechi a Moldovei. Aceste movile amintesc despre vremurile în care pe aceste meleaguri poposeau temporar cete de nomazi veniți din câmpiile asiatice, în căutare de pradă și teritorii. După lupte și pierderi, aceștia își îngropau răposații în câmp deschis sau pe crestele dealurilor, ridicând movile mari din pământ bătut. Aceste monumente naturale sunt astăzi vestigii arheologice care păstrează taina unor vremuri de demult. Primele așezări stabile s-au format aici după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman (anul 106 e.n.), dar ele au fost distruse mai târziu, în anul 376 e.n., în urma incursiunilor hunilor.
1489
Originea și vechimea satului Cenac.
Din relatările bătrânilor și din unele cercetări istorice, se crede că aici a existat o așezare tătară între anii 1200–1500. Mai târziu, locul a fost populat de răzeși și moldoveni care s-au stabilit pe aceste meleaguri cu peste 500 de ani în urmă. Primele date documentare atestate în arhive apar abia în jurul anului 1812, dar tradiția și istoria orală confirmă o vechime mult mai mare a așezării.
1806
Legenda strachinii tătare
Tradiția populară povestește că, pe vremuri, turcii aveau o strachină în care lăsau să picure apă. Când aceasta se umplea, era semn că venise timpul să pornească în expediții de jaf. Veneau atunci prin satele moldovenești, luau băieții ca să-i facă ieniceri, iar fetele – ca sclave. Așa s-ar fi născut și denumirea „Cenac” – ca un simbol al locului unde, asemenea acelei străchini, s-au adunat lacrimi, povești și timp.
1817
Satul meu - gură de rai!
Legenda sugerează că numele "Cenac" are o origine tătaro-turcească și că ar fi existat o așezare tătară în zonă între anii 1200 și 1500. Este posibil ca numele să fi fost preluat și adaptat de către răzeșii și moldovenii care au populat ulterior zona. Deși documente concrete s-au păstrat de la 1812 încoace, cercetătorii locali cred că satul a fost locuit cu aproximativ 500 de ani în urmă. Istoria oficială a satului este adesea datată începând cu anul 1806, perioadă care coincide cu evenimentele anexării Basarabiei.
1853
Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”
Un monument de credință și cultură al satului este Biserica „Sfântul Nicolae”, ridicată în anul 1853. Lăcașul de cult a fost și rămâne centrul spiritual al comunității, locul unde oamenii își găsesc liniștea și se roagă pentru sănătate, belșug și pace. Hramul bisericii, prăznuit în fiecare an pe 6 decembrie, adună în jurul sfântului lăcaș întreaga suflare a satului.
Știri
Rămâneți la curent cu ultimele știri și actualizări.
